Zeama de Varza

Moarea nu este altceva decât zeama rezultată prin scurgerea verzei
murate. Este un extract 100% natural din varză, îmbogăţit cu fermenţi şi
enzime, cu principii active de la plantele aromatice puse în murături, şi
sare. Din păcate, moarea de varză a fost destul de puţin studiată de către
ştiinţă, deşi cu siguranţă va veni vremea când şi ea va declanşa o mică
revoluţie în lumea medicamentelor naturale. Până atunci, iata
câteva din recomandările medicinii populare româneşti, referitoare la
acest remediu, nu foarte grozav ca miros, dar extrem de sănătos:
Constipaţie - 3-4 pahare de moare de varză stimulează digestia,
deblochează eliminarea şi ajută la dezintoxicarea traiectului digestiv.
Acesta este şi motivul pentru care, în multe sate româneşti, în timpul
meselor traditionale de Crăciun şi de Anul Nou se serveşte moare de
varză din belsug, înainte de felurile de mâncare mai grele, precum şi la
sfârşitul ospeţelor.
Sensibilitate la frig - prin conţinutul său de vitamine, moarea de
varză stimulează circulaţia sângelui şi, implicit, favorizează încălzirea
corpului, inclusiv a extremităţilor (mâini, picioare). Se consumă zilnic
1-2 pahare de moare de varză.
Hipotensiune - moarea se foloseşte în medicina tradiţională
românească pentru cei “slabi la inimă”. Se bea dimineaţa, la prânz şi
seara câte un pahar de moare de varză, mai ales în timpul sezonului rece.
Digestie dificilă, inapetenţă - moarea de varză este un stimulent
digestiv puternic şi mai ales rapid. Se bea înainte de masă o jumătate de
pahar de moare de varză, apoi, în timpul mesei, se mai poate lua câte o
înghiţitură din acest stimulent digestiv ori de câte ori simtim nevoia.
Afecţiuni febrile - se bea câte un pahar de moare de varză pe
stomacul gol de 3-4 ori pe zi. Moarea de varză în cantităţi ceva mai mari
reglează temperatura corpului, măreşte rezistenţa organismului la febră
şi, se pare, are şi efecte stimulente imunitare.

Read more....

Borsul

Ingredientul de bază al borşului sunt binecunoscutele tărâţe de grâu
Ei bine, tărâţele de grâu fermentate în apă dau naştere acelui lichid
gălbui, cu gust acru şi efecte terapeutice deosebite: borşul. Puţin
cunoscut în ţările occidentale, la români (ruşii sunt şi ei maeştri ai
terapiei cu borş) există o sumedenie de tradiţii legate de virtuţile
purificatoare şi energizante ale acestei licori, considerată în multe zone
ale ţării drept magică. În Bucovina, de pildă, înainte de intrarea în post
şi înainte de mesele de sărbători, toate vasele şi tacâmurile erau clătite
în borş şi apoi erau binecuvântate cu semnul crucii, ca să fie “spălate
toate relele”. În Oltenia, se spunea că borşul cel mai bun este cel făcut
de oamenii iuţi şi harnici. În Moldova, borşul era remediu pentru copiii
deocheaţi, care nu mâncau şi plângeau des, dar şi pentru oamenii “leneşi
la mâncare şi la muncă”. În fine, faima cea mai mare şi-a câstigat-o
borşul prin aceea că are capacitatea, încă neexplicată de ştiinţă, că
trezeşte omul din beţie. Mai mult, el înlătură mai toate simptomele
intoxicaţiei cu alcool (ale mahmurelii), fiind un remediu fără egal în
această direcţie. Fie şi numai din cele spuse până acum şi deja ne dăm
seama că merită să avem la îndemână acest “remediu” de sărbători şi
chiar şi după aceea. Dar să vedem cum acţionează borşul ca
medicament.
Boli respiratorii cronice: bronşita, astm, sinuzita - două căni de
borş băute zilnic ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales,
preîntâmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de câte trei săptămâni
cu borş, care se bea de obicei cu un sfert de oră înainte de masă.
Adjuvant în tuberculoză - se bea în fiecare zi o jumătate de litru
de borş, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care
provoacă această maladie.
Alcoolism - pentru trezirea din beţie se beau 1-2 litri de borş
dintr-o dată. De asemenea, se bea minimum 1 litru din această licoare a
doua zi, pentru a combate simptome ale mahmurelii, cum ar fi ameţeala,
durerea de cap, tremurăturile membrelor, senzaţia de vomă. Se spune că
cei care beau zilnic borş mult nu mai simt nevoia să bea alcool.
Indigestie, vomă - se bea zilnic înainte de masă o jumătate de
pahar - un pahar de borş. Acest tratament este contraindicat în dispepsia
acidă.
Oboseala cronică - se bea un sfert - o jumătate de litru de borş
dintr-o dată pentru revigorarea rapidă a organismului şi a sistemului
nervos.

Read more....

ZERUL

Pentru cine nu ştie, zerul este zeama aceea acră, gălbuie şi uşor
tulbure, care rămâne după ce caşul proaspăt e pus la scurs. Zerul cel mai
bun şi care se foloseşte în terapie este cel nefiert. Din bătrâni se ştie că
zerul întăreşte plămânii, dă vigoare trupului şi alungă bolile, aşa că
rareori era aruncat, fiind folosit atât ca supliment pentru hrana
oamenilor, cât şi a animalelor. La foarte multe popoare europene, cu
tradiţii în păstorit, există această credinţă despre virtuţile tămăduitoare
ale zerului, credinţă dată uitării, odată cu instaurarea epocii
medicamentelor de sinteză. Şi iată că un cercetator canadian, dr. T.J.
Ellison, creează o adevarată revoluţie în lumea producătorilor de
suplimente nutriţionale prin descoperirea unor proteine cu efecte
excepţionale asupra organismului: proteinele din zer. Extractul proteic
din zer scade colesterolul, stimulează producţia de celule imunitare de
tip T, stopează evoluţia sau chiar ajută la remisia tumorilor, favorizează
creşterea masei musculare în detrimentul ţesutului adipos, reglează
greutatea. Din ‘91, când au fost publicate primele studii, şi până acum,
tot mai multe colective de cercetare din lume s-au concentrat asupra
efectelor miraculoase ale zerului şi ale extractului proteic de zer. Ce este
extractul proteic din zer? Este foarte asemănător cu ceva obţinut de sute
de ani de către ciobanii nostri, urda - o brânză extrem de bogată în
proteine şi, practic, fără grăsimi, care se mai prepară doar pe teritoriul
României şi în Corsica. Ei bine, o urdă obţinută la rece (procedeul
culinar este la cald) şi apoi deshidratată, pentru a putea fi conservată,
este acum preparată de către mari firme de suplimente nutriţionale şi
prezentată ca remediu de ultimă oră. Un remediu pe care însă medicina populară românească îl cunoaşte din timpuri imemoriale şi pe care
ştiinţa nu face decât să-l reconfirme. La ce este bun zerul vom vedea în
continuare:


Valori ridicate ale colesterolului - două-trei pahare de zer
consumate zilnic reduc valoarea colesterolului din sânge, scad procentul
de colesterol din ficat şi protejează sistemul cardio-vascular.
Infecţii bacteriene - jumătate de litru de zer consumat zilnic
creşte capacitatea de apărare a organismului şi distruge direct bacteriile.
Imunitate slăbită, sensibilitate la infecţii respiratorii -
consumul zilnic de urdă, 100 de grame minimum, creşte în timp
capacitatea naturală de apărare a organismului, care devine mult mai
rezistent la infecţiile virale şi bacteriene.
Boli tumorale (maligne şi benigne) - în mai multe cazuri de
cancer (de sân cu metastaze, cancer de pancreas şi cancer de ficat),
pacienţilor li s-a administrat o cantitate zilnică de 30 de grame de
concentrat de proteine din zer (echivalentul a un litru - un litru şi
jumătate de zer), timp de 6 luni. În total au fost 7 pacienţi, dintre care 2
au avut regresii ale tumorilor, normalizarea hemoglobinei şi a numărului
de limfocite. La alţi doi pacienţi tumorile nu au regresat, dar procesul
lor de dezvoltare a fost stopat. La ceilalţi trei boala a progresat într-un
ritm mai lent.
Adjuvant în infecţia cu HIV - într-un studiu cu durata de două
săptămâni, realizat de către cercetătorii germani, 30 de bolnavi
seropozitivi cu HIV (5 femei şi 25 de bărbaţi) au luat echivalentul a un
litru şi jumătate de zer sub forma unui concentrat de proteine,
administrat de trei ori pe zi. Rezultatul: nivelul de producere a celulelor
imunitare, care sunt distruse la cei atinşi de această boală cumplită, a
crescut cu 32%, un rezultat neegalat de nici un alt medicament natural
sau de sinteză.
Anemie - un tratament de o lună, în care se bea câte o jumătate
de litru de zer pe zi, elimină această afecţiune.
Guta - zerul are pe termen lung efect drenor şi depurativ, fiind de
un real folos pentru tratarea acestei afecţiuni. Se fac cure de 2-3 luni, în
care se beau 3 căni de zer pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Două utilizări externe ale zerului
Eczeme - se pun comprese cu zer pe zonele afectate, se lasă
vreme de 60 de minute, după care se îndepărtează şi se lasă zona tratată
să se usuce. Tratamentul se repetă zilnic, vreme de două săptămâni.
Degerături - zonele afectate se învelesc în tifon înmuiat
abundent în zer. Se lasă astfel învelite vreme de o oră, după care se spală
cu apă. Se face zilnic această aplicaţie, până la vindecare.

Read more....

PLANTELE AMARE

PLANTELE AMARE
Ocupă un loc cu totul aparte, fiind considerate adevăraţi catalizatori
ai organismului. Mai sunt denumite şi tonice amare, pentru că
majoritatea proceselor din corp sunt stimulate ca sub efectul unui tonic.
De obicei, se suprapune cura cu plante depurative cu cea cu plante
amare (vom vedea la modul de administrare în ce fel), aşa încât efectele
de dezintoxicare să fie cât mai puternice, într-un timp cât mai scurt.
Apoi, plantele şi remediile amare pot fi luate şi în afara regimurilor de
dezintoxicare, mai ales atunci când există probleme cu ficatul, cu bila
sau cu constipaţia, pentru a stabiliza efectele curelor de purificare. Iată
în continuare câteva plante amare cu efect extrem de puternic:
Pelinul
(Artemisia absinthum) - este un stimulent general extraordinar,
indicat în curele de purificare mai ales persoanelor cu un trai sedentar,
care prezintă o anumită lentoare a proceselor de digestie ori se confruntă
frecvent cu stări de astenie. Pentru că este destul de greu de suportat
altfel (din cauza gustului extrem de amar), se recomandă să fie
administrat sub forma de tinctură, care se prepară întocmai ca cea de
ienupăr, descrisa mai sus. Se iau 3 linguriţe de tinctură pe zi, diluate în
puţină apă, de regulă câte una înainte de masă. O cură cu tinctură de
pelin durează maximum două săptămâni, urmată de o pauză de 10 zile,
după care tratamentul se poate relua. Dacă nu se respectă timpul de
pauză, pelinul poate dă un gen de dependenţă nedorită.
Rostopasca
(Chelidonium majus) - este o plantă destul de toxică, dar cu efecte
asupra ficatului şi bilei extraordinar de puternice, fiind un drenor şi
regenerator neîntrecut. Se ia sub forma de pulbere, obţinută prin
măcinare cu râşniţa electrică de cafea - un vârf de cuţit (aproximativ
0,25 grame) de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Bitterul suedez - este un remediu pe care îl găsiţi în orice magazin
naturist şi care are la bază plante amare. De altfel, una din denumirile
sale este aceea de tonic amar suedez. Se administrează câte o jumătate
de lingură - o lingură, înainte de fiecare masă, puse în apă sau ceai.
Cum şi cât timp se administrează plantele amare
De regulă, depurativele se iau primele, cu minimum jumătate de oră
înainte de a mânca, în timp ce plantele amare se iau cu 10-15 minute
înainte de masă. Pentru ca efectul plantelor amare să fie complet, ele se
iau încă o săptămână după ce tratamentul cu depurative s-a încheiat.
Mai mult, în cazul în care există anumite perturbări hepatice sau
digestive, tratamentul cu tonice amare va fi continuat pe perioade lungi
de timp (de ordinul lunilor), în caz contrar, acumulările de toxine
reapărând într-un timp foarte scurt şi anulând practic eforturile făcute în
cadrul tratamentului de dezintoxicare.
Care sunt efectele plantelor amare
Fiind o completare adusă tratamentului cu depurative, plantele
amare contribuie la obţinerea efectelor de stimulare şi reglare imunitară
despre care am vorbit ceva mai sus. În plus, ele sunt un ajutor foarte
preţios pentru câteva categorii de persoane. Pelinul este un remediu
forte pentru compensarea efectelor sedentarismului şi pentru
combaterea atoniei digestive. Rostopasca este în mod special
recomandată persoanelor care suferă de dischinezie biliară (fiere
leneşă), pentru cele care au avut sau au hepatită (inclusiv formele virale
grave), care au suferit intoxicaţii majore, cu repercusiuni negative
asupra ficatului. În fine, bitterul suedez are un spectru mult mai larg de
aplicaţii (datorită compozitiei sale foarte complexe), dar ne vom opri
acum doar asupra acţiunii sale de stimulare a digestiei, motiv pentru
care este recomandat în special celor cu gastrită hipoacidă sau celor care
se confruntă cu indigestii frecvente.
Cui îi sunt contraindicate plantele amare
Plantele amare nu vor fi folosite de către persoanele extrem de
slăbite, care sunt într-o perioadă în care se confruntă cu surmenajul fizic
sau psihic. În mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate în
perioada de graviditate şi de către persoanele care suferă de gastrită
hiperacidă în fază acută.
Câteva repere de alimentaţie în timpul curei de purificare
În mod firesc, pe lângă administrarea unor plante menite să ajute la
eliminarea rapidă a substanţelor nocive din organism, este necesar ca
regimul alimentar să sprijine şi să stabilizeze acest proces benefic. În
acest context, ar fi extrem de potrivit ca măcar pe perioada curei de
dezintoxicare să urmaţi un regim vegetarian sau măcar lacto-vegetarian
pentru a susţine dezintoxicarea. De asemenea, ar fi util să consumaţi
câteva din alimentele-medicament recomandate în continuare:
Sucul proaspăt de mere şi sucul de morcovi - sunt foarte
hrănitoare, compensează o parte din deficitul de vitamine şi minerale
care poate apărea pe moment în cursul curelor de dezintoxicare. Sucul
de morcov este recomandat în mod special persoanelor cu predispoziţie
spre gastrită, inflamaţii ale colonului, în timp ce cel de mere este
recomandat persoanelor în vârstă sau mai slăbite, pentru plusul de
energie pe care îl aduce.
Fulgii de cereale (grâu, orz, ovaz) - prin conţinutul lor de fibre
vegetale sunt un ajutor foarte bun pentru curăţarea tubului digestiv. Mai
mult, anumite minerale din compoziţia lor vin să compenseze pierderea
masivă de minerale şi oligoelemente care apare pe moment atunci când
sunt folosite plantele depurative puternice.
Pâinea integrală - este folosită din aceleaşi raţiuni ca şi fulgii de
cereale, adică în special pentru conţinutul de fibre alimentare care
absorb şi ulterior elimină materiile reziduale din tubul digestiv.
Uleiul de măsline presat la rece - are un efect uşor laxativ, curăţă
vasele de sânge şi reglează nivelul colesterolului.
Varza crudă - se consumă sub forma de salată. Enzimele din
compoziţia sa catalizează anumite procese de dezintoxicare. Este
cunoscută şi ca un bun purificator al sângelui şi un protector al
stomacului.
Miezul de nucă, seminţele de dovleac şi floarea-soarelui - sunt
nişte surse de energie formidabile, de care avem din plin nevoie atunci
când corpul trebuie să facă faţă rigorilor unui proces de detoxifiere.

Read more....

Epilepsia

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.
Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

CAUZE

Ce determina aparitia epilepsiei?
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

SIMPTOME

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.

Read more....

Plantele depurative[detoxifiante]

Rolul lor este să facă o „curăţenie generală” a organismului,
determinând intensificarea eliminării reziduurilor pe toate căile
principale: transpiraţie, urină şi fecale. Purificarea determinată de ele
este atât de intensă, încât la persoanele foarte intoxicate pot apărea într-
o primă fază fenomene derutante şi nu întotdeauna foarte plăcute, cum
ar fi: transpiraţia abundentă şi cu un miros mai neplăcut ca de obicei
(după care se reduce cantitativ şi devine inodoră), urinarea frecventă,
mici erupţii tegumentare (care se vindecă extrem de rapid, fiind vorba
de o reacţie de vindecare). În flora noastră sunt mai bine de 30 de plante
depurative, unele mai intense ca acţiune, altele mai blânde.

Iarba de trei-fraţi-pătaţi

(Viola tricolor) - are cele mai complete efecte. Rezultate deosebite se obţin în cazul persoanelor foarte sensibile la bolile sezonului rece (în special la guturai şi bronşită),
precum şi în cazul celor care deja suferă de afecţiuni cronicizate cum ar
fi bronşita, astmul, reumatismul etc. Se recomanda administrarea acestei
plante sub formă de ceai preparat astfel: se pun într-un vas de porţelan
sau sticlă 2-3 linguri de iarbă de trei-fraţi-pătaţi mărunţită, într-o
jumătate de litru de apă de izvor sau plată. Planta se lasă să macereze la
temperatura camerei, de seara până dimineaţa, când se filtrează.
Maceratul se pune deoparte, iar planta ramasă se va opări vreme de jumătate de oră cu o jumătate de litru de apă clocotită, după care se lasă
să se răcească şi se filtrează. În final, se combină maceratul cu extractul
obţinut prin opărire, iar preparatul va fi băut pe parcursul unei întregi
zile.

Boabele de ienupăr

(Juniperus communis) - sunt un remediu foarte eficient mai ales
pentru persoanele care au tendinţa de a acumula foarte multă apă în
ţesuturi, care au probleme cu rinichii şi căile urinare. Se ia sub formă de
tinctură: o linguriţă de tinctură de ienupăr se bea diluată în jumătate de
pahar de apă, de trei ori pe zi. Tinctura se prepară prin punerea într-un
borcan cu apă a 15 linguriţe de boabe de ienupăr măcinate cu râşniţa
electrică de cafea, după care se adaugă un pahar de alcool alimentar de
70°; se închide ermetic borcanul şi se lasă la macerat vreme de 10 zile,
după care se filtrează prin tifon, preparatul obţinut păstrându-se în
sticluţe închise la culoare. (Preparatul se gaseşte şi în farmacii.)

Fructele de soc

(Sanbucus nigra) - sunt probabil cele mai puternice şi mai complexe depurative din flora
noastră medicinală. Se foloseşte tinctura obţinută din fructe proaspete,
tinctură pe care în prezent o găsiţi în mai toate magazinele naturiste de
la noi. Care sunt efectele acestei tincturi? În primul rând, ea
deblochează tranzitul intestinal, fiind de un imens ajutor pe termen lung
persoanelor constipate sau cu o eliminare leneşă. Apoi, tinctura de fructe
de soc mobilizează toxinele din organism şi intensifică eliminarea
lichidelor din corp prin diureză şi prin transpiraţie. Cel mai spectaculos
efect al acestui remediu este reglarea rapidă a greutăţii corporale,
ducând în mod reflex la mult dorita pierdere a kilogramelor în plus. Mai
ales la debutul sezonului rece, perioada în care kilogramele se depun cu
uşurinţă, este extrem de benefică această uşurare a organismului de
surplusurile de greutate. Aceasta pentru că este ştiut că persoanele
supraponderale, la fel ca şi cele extrem de slabe, au problemele de
imunitate cele mai mari şi sunt cele mai vulnerabile la bolile sezonului
rece. Se administrează 1-2 linguri de tinctură de fructe de soc pe zi,
dimineaţa pe nemâncate. Pentru persoanele cu probleme ceva mai
serioase de greutate se recomandă o schemă de tratament mai complexă:
în prima zi se ia o linguriţă, la ora 18; a două zi se iau două linguriţe la
aceeaşi oră s.a.m.d., până în ziua a şaptea, când se ajunge la 7 linguriţe
luate o dată. Se menţine această doză vreme de 30 de zile. Dozele
progresive se iau pentru a nu crea un şoc tranzitului intestinal, care va fi
foarte mult accelerat, la fel ca şi diureza şi procesele de eliminare pe
ansamblu.

Cât timp durează o cură

Durata tratamentului de dezintoxicare cu aceste plante este
determinată în primul rând de gravitatea problemelor cu care ne
confruntăm. Pentru o persoană sănătoasă, cu un regim de viaţă moderat
şi fără vicii majore, două săptămâni de tratament cu una din plantele de
mai sus sunt suficiente pentru asigurarea unei bune imunităţi pe
perioada sezonului rece. Persoanele foarte sensibile la răceli, care au
eventual afecţiuni respiratorii, nu numai cronicizate, ar fi bine să facă
minimum o lună de tratament cu una din aceste plante depurative, cura
putând fi prelungită atât cât simt nevoia.

Care sunt efectele curei

În primul rând, această cură ne face să ne simţim mai uşori, ne
conferă în timp un anumit gen de prospeţime, reflectată printr-o
capacitate de muncă sporită, un somn mai odihnitor, o piele mai curată
şi mai strălucitoare, o rezistenţă fizică şi psihică mai bună. Apoi,
remediile de stimulare imunitară „prind” mult mai rapid după ce am
urmat acest tratament. În funcţie de planta aleasă pentru cură, din cele
trei descrise mai sus, vom sesiza şi nişte efecte specifice, după cum
urmează:
cura cu trei-fraţi-pătaţi ajută în special la eliminarea bolilor
respiratorii cronice (mai ales bronşita şi astmul), precum şi a bolilor
alergice de tot felul;
cura cu tinctură de ienupăr măreşte foarte mult imunitatea la
nivelul rinichilor şi a vezicii, ceea ce duce la eliminarea promptă a
cistitelor, nefritelor, a anumitor forme de uretrită;
cura cu tinctură de fructe de soc elimină constipaţia şi ajută la o
scădere rapidă în greutate (mai ales în varianta ceva mai complexă şi
îndelungată, prezentată mai sus).

Read more....