HREANUL

Cunoscut încă din vremea antichităţii, leac preţuit de greci şi
romani, hreanul era o plantă răspândită şi printre daci, care îi spuneau
usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile şi
limpezeau mintea, din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care
se vindecau gâlcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele răceli.
Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseşte rar ca
medicament şi mult mai des ca picanterie alimentară. Păcat!, forţa lui
vindecătoare e remarcabilă şi... gratuită.

Care este secretul puterii sale?
În primul rând iuţeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în
tratarea bolilor reumatice şi ale căilor respiratorii superioare. Pe urmă,
rădăcina de hrean este foarte bogată în vitamine (în special C şi din
complexul B) şi minerale, conţine substanţe antibiotice naturale,
enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun în valoare acest „arsenal” de principii active ale hreanului în boli din cele mai
diverse, aşa cum vom vedea în continuare:

Reţete cu hrean

Tinctură de hrean

Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un
borcan până se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb
alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară,
presând amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriţă de
3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplică
pentru tratarea reumatismului, plăgilor (rănilor) necrozate. Aplicarea
tincturii este uşor dureroasă, dar foarte eficientă.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de
miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se
strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud.
Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le
acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească,
apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi.
Recomandări: astm, bronşita cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii
medii şi inferioare în general.

Energizant cu hrean

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot,
şi se ţin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere).
Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se
pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de
hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare
(palincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un
borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele
principale, 1-3 linguri.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin
răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze conţinutul
vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri
din acest vin tonic pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi
reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un
afrodiziac foarte bun.

Făină de hrean

Rădăcinile de hrean se taie cubuleţe şi se pun pe calorifer sau în
apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci când se elimină
complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu
râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic
iritative: făina de hrean, care se foloseşte în obţinerea decocturilor,
pentru cataplasme sau administrată ca atare. De regulă, măcinarea
rădăcinilor uscate pentru obţinerea făinii de hrean se face chiar înainte
de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe măsură ce trece
timpul ea îşi pierde proprietăţile terapeutice.

Cataplasma cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se
înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare
senzaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu
efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este
preferată o variantă mai blândă.
Varianta 2: Se pun într-un vas 2 linguri de făină de hrean şi 2
linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte
bine, până când se formează o pastă. Această pastă se înveleşte în tifon
şi se aplică pe locul afectat vreme de 1 oră.

Oţetul de hrean

Se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Se toarnă
deasupra oţet de mere cu miere, până ce lichidul acoperă hreanul. Se
lasă să se macereze într-un loc cald, timp de zece zile, după care se
scoate din sticlă câte puţin lichid, care se utilizează pentru aplicaţii
externe. Este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra
descuamării pielii şi a seboreei.

Indicaţii terapeutice ale hreanului

Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 linguriţe pe zi
de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul
gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: trei linguriţe
de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Bronşita cronică şi acută, astmul - se consumă zilnic 3-4
linguriţe de hrean ras, simplu sau în combinaţie cu morcov dat prin
răzătoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante şi
bronhodilatatoare.
Adjuvant în tuberculoza pulmonară - se administrează zilnic,
după mesele principale, câte 3-4 linguriţe din tonicul pe bază de hrean
descris mai sus.
Polipii uretrali - se iau zilnic câte 4 linguriţe de tinctură de
hrean, dizolvate în puţină apă.
Digestia lentă, gastrita hipoacidă - se consumă 2-3 linguri de
hrean ras fin, în timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua
înainte de masă 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.
Anemia la adulţi - se iau cu câteva minute înainte de masă 3-4
linguri de vin tonic cu hrean.
Inapetenţa, anemia la copii - se consumă cel puţin o dată pe zi
o salată din hrean ras fin (1-2 linguriţe) şi sfeclă roşie (1-2 linguri).
Această minicură se ţine minimum o lună, fiind recomandată cu
precădere pe perioada iernii şi la trecerea de la sezonul rece la cel cald.
Reumatismul, guta - într-o cană de lapte cald se pun 1-2
linguriţe de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe
zi. Un tratament durează minimum 3 săptămâni.
Nasul înfundat (rinita cronică) - se consumă hrean ras: 2-4
linguriţe pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat
pentru sinuzită.

Aplicaţii externe cu hrean

Sinuzita, rinita - într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia...)
se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică această cataplasmă pe zona
frunţii atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe
piele. Nasul se desfundă aproape instantaneu şi încep să fie eliminate
secreţii din abundenţă, curăţindu-se astfel căile respiratorii superioare.
Se recomandă să se facă acest tratament, cu efecte extrem de rapide,
câte patru-cinci zile la rând.
Bronşita, gripa, congestiile pulmonare - se aplică pe torace
cataplasme cu făină de in şi hrean (preparate după metoda de mai sus),care se ţin vreme de 30-60 de minute. Aplicaţia se repetă o dată la 2-3
zile.
Durerile reumatice - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu
hrean crud atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după
îndepărtarea cataplasmei se poate aplică un unguent camforat.
Paradontoza - se mestecă îndelung hrean crud dat prin răzătoare
(eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iuţelii). La nivelul
gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternică a circulaţiei şi a
proceselor trofice.
Stomatita - 3-4 linguriţe de tinctură de hrean se dizolvă în jumătate
de pahar de apa. Se fac clătiri îndelungate ale gurii cu această soluţie.
Paralizia faciala - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o compresă
cu oţet de hrean, obţinut după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune
un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţina o uşoară
hipertermie locală. Fiecare aplicaţie durează 10-15 minute.

Reţete de frumuseţe

Ten palid, ofilit - se aplică cu un tampon de vată oţet de hrean, care
are efecte de activare a circulaţiei sanguine şi efecte tonice asupra pielii.
Menţinerea tinereţii pielii - se aplică pe obraz seara, înainte de
culcare, sirop de hrean, care se ţine vreme de 10-15 minute, după care se
îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.
Descuamarea tenului - se şterge zona afectată cu tinctură de hrean
(eventual diluată în puţină apă), după care se aplică un unguent de
gălbenele.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu hrean

Intern, hreanul se administrează cu prudenţă persoanelor cu colon
iritabil sau care suferă de gastrită hiperacidă. Abuzul de hrean în
alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase.
Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasmă, va fi folosit cu
prudenţă la persoanele care au pielea sensibilă, alergică.

Read more....

GINSENGUL

Ginsengul (Panax ginseng) este una dintre plantele medicinale
emblematice ale lumii. A fost, se pare, prima dată cultivat în China, de
unde s-a răspândit pe tot continentul asiatic. În prezent, există o
multitudine de tipuri de ginseng, dintre care cele mai apreciate sunt cel
chinez şi cel coreean. Rădăcina acestei plante este considerată una
dintre cele mai bune adaptogene, motiv pentru care este folosită cu
succes într-o mare varietate de boli. Ce înseamnă plantă adaptogenă?
Plantele din această categorie sunt cele care măresc capacitatea şi viteza
de adaptare a organismului la condiţiile neprielnice de viaţă (frig, stres,
absenţa luminii, carenţe de alimentaţie etc.). În contextul articolului
nostru, interesează în primul rând efectul ginsengului de mărire a
imunităţii şi a rezistenţei organismului la frig şi la oscilaţiile de
temperatură.

Cum se administrează ginsengul

În farmaciile noastre, ginsengul se găseşte mai ales sub formă de
capsule care conţin pulbere de rădăcină, pură sau în amestec cu alte
plante chinezeşti. Aceste capsule se administrează conform
prospectului, doza pentru un adult fiind în jur de un gram de plantă pe
zi, în timp ce pentru copii ea se înjumătăţeşte sau se împarte la trei. De
asemenea, mai există şi fiole cu extract de ginseng, de obicei combinat
cu lăptişor de matcă. Se ia câte o fiolă pe zi. Un tratament pentru
mărirea imunităţii poate dura între zece şi treizeci de zile, putând fi
reluat periodic, atunci când ne simţim slăbiţi sau cu imunitatea scăzută.

Cui îi este recomandat ginsengul

Ca stimulent imunitar, această plantă este recomandată structurilor
mai puţin robuste, care au o rezistenţă redusă la efort şi intemperii. Este,
de asemenea, de un real folos persoanelor convalescente, mai în vârstă,
care se confruntă cu perioade de epuizare fizică sau intelectuală.

Precauţii la tratamentul cu ginseng

La femeile aflate la menopauza, ginsengul poate declanşa reacţii
cum ar fi bufeurile, reapariţia temporară a unor sângerări similare celor
menstruale. Este contraindicată administrarea ginsengului copiilor sub
10 ani. De asemenea, este contraindicată administrarea ginsengului
atunci când există afecţiuni tumorale, benigne sau maligne.

Read more....

ECHINACEA

Este o plantă înăltuţă, a cărei tulpină floriferă depăşeşte adesea un
metru, adusă din America de Nord, unde era un leac de căpătâi al pieilor
roşii.A fost preluată de către cercetătorii americani din medicina tradiţională a amerindienilor şi, ulterior, de către cei germani,care au descoperit faptul ca are efecte uimitoare de mărire a rezistenţei naturale a organismului la infecţii.

Se pare că cele mai spectaculoase rezultate le are,în timpul sezonului rece,în prevenirea gripei, fiind denumită adesea“vaccinul antigripal natural”.Cea mai folosită este specia cu flori roşii(Echinacea purpurea, foto 1),care este fără doar şi poate cel mai vândut stimulent imunitar de pe mapamond la ora actuală. Care sunt atuurile
acestui remediu? Acţionează relativ rapid (în 3-4 zile apar efectele de
mărire a capacităţii de apărare a organismului în fata infecţiilor),are o
toxicitate scăzută(este indicat şi copiilor mici),poate fi folosit pe termen lung, fără a da efecte adverse.

Cum se administrează echinacea?

Pe termen scurt,cel mai rapid şi simplu mod de administrare este tinctura, pe care o găsim în prezent în mai toate farmaciile şi magazinele naturiste. Se ia o linguriţă de tinctură de trei ori pe zi, de preferinţă pe stomacul gol, pentru prevenirea îmbolnăvirii. Atunci când răceala s-a instalat deja, se iau până la 4 linguriţe pe zi sau se apelează la remedii mai puternice, cum ar fi arnica. Pe termen mai lung, efecte extraordinare are pulberea de echinacea, care - deşi este mai greu de găsit în Plafar şi e ceva mai complicat de administrat - este mult mai eficientă decât tinctura. Se ia o jumătate de linguriţă de pulbere de echinacea, obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa electrică de cafea, de trei ori pe zi,în cure de minimum două săptămâni. Este un remediu excepţional atunci când simţim că ne încearcă răceala,când avem infecţii în gât,ale amigdalelor sau ale sinusurilor, care nu mai cedează. Reacţia imunitară potenţată de tratamentele cu pulbere de echinacea este atât de puternică,încât persoane care se tratau de un banal guturai au constatat dispariţia unor infecţii renale, a unor boli de piele de origine infecţioasă sau chiar a unor tumori benigne,care nu cedaseră la nici o altă formă de tratament.

Cui îi este recomandată echinacea?

Este în primul rând indicată persoanelor relativ sănătoase, care vor
să se ferească de bolile respiratorii din timpul iernii. O cură de 10-14
zile cu tinctură sau pulbere de echinacea măreşte considerabil capacitatea de apărare a organismului în faţa infecţiilor.Apoi,echinacea, mai ales sub forma de pulbere, este un adevărat elixir pentru persoanele foarte sensibile la frig,care fac guturai,se confruntă cu umflarea amigdalelor sau a ganglionilor la cea mai mică pală de curent.
O cură de o lună cu echinacea sub forma de pulbere ajută la eliminarea
gradată a infecţiilor persistente şi măreşte rezistenţa la bolile infecţioase.

Read more....

ARNICA

Este o plantă superbă,cu flori mari şi galbene,care creşte pe pajiştile înalte alemunţilor nostri la începutul verii.Arnica(Arnica montana)este o “rivală” serioasa a echinaceei, având, pe lângă efectele imunostimulatoare,şi o acţiune antibiotică puternică, motiv pentru care

adesea este folosită pentru tratarea infecţiilor deja declanşate. Mai mult,
datorită efectelor sale antidepresive şi tonice cerebrale, este un excelent
remediu pentru perioada de toamnă-iarnă, când tonusul psihic este în
scădere (ceea ce afectează nefast capacitatea organismului de a se apăra
de boli).

Cum se administrează arnica ?


Având (în doze mari) o toxicitate destul de mare, arnica se foloseşte
intern, mai ales sub forma de tinctură, care permite o dozare exactă şi
are efecte foarte puternice în cantităţi mici. Tinctura de arnică se găseşte
în farmaciile naturiste şi se administrează de regulă câte 50 de picături,
diluate într-o jumătate de pahar de apă, de trei-patru ori pe zi.
Persoanele care au probleme de imunitate la nivelul gâtului vor face
gargară cu două linguriţe de tinctură de arnică, diluate într-o jumătate de
pahar cu apă.

Cui îi este recomandată arnica ?

La fel ca şi la echinacea, o cură de două săptămâni cu arnică este
recomandată persoanelor care nu au probleme majore de sănătate, dar
care vor să evite bolile iernii, în special răcelile. Cele mai spectaculoase
efecte se obţin însă în mărirea imunităţii persoanelor deja afectate de
boli cum ar fi guturaiul, faringita, amigdalita, bronşita, sinuzita,
eventual cronicizate. Tinctura de arnică completează foarte bine şi
tratamentul cu antibiotice de sinteză. Este indicată în bolile însoţite de
febră, în prevenirea şi în tratarea infecţiilor rinichilor şi căilor urinare.

Read more....

Cura cu leurdă

Pentru inimă şi vasele de sânge

Este o plantă ce creşte în semi-umbra pădurilor de stejar, gorun sau
fag, are frunzele de un verde închis şi un miros ca de usturoi, motiv
pentru care se mai numeşte şi usturoită. Fără îndoială, cura cu leurdă
este un panaceu pentru întregul aparat cardiovascular, aşa cum vom
vedea în continuare.

Desfăşurarea curei

Sucul de leurdă se obţine astfel: o mână de frunze proaspete se taie
foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun într-un vas de sticlă şi se
toarnă deasupra un pahar de apă călduţă, după care se lasă să macereze

la temperatura camerei, vreme de patru ore, apoi se filtrează prin tifon.
Se obţine ceva mai mult de un pahar de suc, doză care va fi consumătă
pe stomacul gol, imediat după preparare, o dată pe zi. Tratamentul
durează 12 zile, pentru prevenirea afecţiunilor cardiovasculare, şi
minimum 30 de zile, pentru bolnavii cardiaci cronici. Dacă nu puteţi
avea în fiecare zi acest suc proaspăt de leurdă, atunci recurgeţi la o cură
cu tinctură de leurdă, care se prepară în următorul mod: frunzele
proaspete de leurdă se taie cât mai fin şi se pun într-un borcan de sticlă
cu filet, până acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adaugă alcool
alimentar de şaptezeci de grade, cât să le pătrundă şi să le acopere, după
care borcanul se închide ermetic. Se lasă să macereze vreme de zece
zile, la temperatura camerei, timp în care se agită conţinutul borcanului
de 2-3 ori pe zi, pentru o mai bună extragere a principiilor active. După
trecerea acestui interval de timp, se filtrează preparatul obţinut. Se
administrează câte o linguriţă de tinctură, diluată în jumătate de pahar
de apă, de 4 ori pe zi, în cure de minimum 30 de zile.

Efectele curei cu leurdă

Studii făcute în Germania şi Austria au pus în evidenţă efectele
excepţionale ale acestei plante, pentru anihilarea radicalilor liberi din
sânge, pentru împiedicarea formării cheagurilor de sânge (trombi),
pentru menţinerea elasticităţii vaselor de sânge şi reglarea tensiunii
arteriale. Are efecte reglatoare asupra ritmului cardiac şi este un tonic
bun pentru muşchiul inimii, fiind considerat de către comunitatea
ştiinţifică una din cele mai bune plante din lume pentru afecţiunile
cardiovasculare, aşa cum o arată şi indicaţiile medicale care vor urma.

Câteva recomandări terapeutice

Flebita, tromboflebita şi trombozele sunt prompt eliminate cu
ajutorul acestei plante, care are puternice efecte antiinflamatoare
vasculare, fluidifiante sanguine şi anti-agregante plachetare.
Hipertensiunea, ateroscleroza şi ischemia cardiacă, asociate cu valori
ridicate ale colesterolului, sunt puternic combătute de această cură,
pentru că leurda conţine adenozină, o substanţă care conform unor studii
recente efectuate în Germania, are un rol esenţial în reducerea
colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea tensiunii
arteriale. Leurda este pe termen lung adjuvantul ideal şi pentru aritmia
cardiacă sau tahicardie, fiind administrată în cure de câte 2-3 luni.
Precauţii: La persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil,
leurda poate provoca stări de jenă sau uşoare crampe. Mamele care
alăptează nu vor consumă leurdă, deoarece această transmite un gust
neplăcut laptelui.

Read more....

Cura cu grâu verde

Pentru colon şi stomac

La început de aprilie, pe câmp, grâul deja a crescut, mlădiţele sale
arătând ca o perie deasă, de un verde viu, care clocoteşte parcă de viaţă.
Sucul obţinut din ele este o adevărată colecţie de vitamine, enzime şi
minerale, cu efecte benefice asupra întregului organism, dar mai ales
asupra tubului digestiv.

Desfăşurarea curei

Pentru a face tratamentul cu grâu verde, trebuie în primul rând să ne
asigurăm „materia primă”. Pentru această, vom pune într-o tăviţă de
plastic un strat de pământ fertil de flori, netratat chimic, cu o grosime de
doi-trei centimetri, şi îl vom însămânţa cu boabe de grâu (se găsesc la
magazinele naturiste) puse des, la 1-2 mm una de cealaltă. Vasul se pune
apoi pe pervazul ferestrei şi se udă la un interval de timp de 2-4 zile. În
două săptămâni grâul verde va răsări şi va creşte la o înălţime de 15-20
cm. Atunci este momentul potrivit pentru recoltare. Se taie tulpinile
(rădăcinile care rămân, dacă sunt udate, vor mai răsări de 1-2 ori), se
spală bine, după care se dau prin maşina de tocat. Tocătura se pune în
storcătorul electric centrifugal şi se obţine sucul de grâu verde - un
adevarat elixir de sănătate. Administrarea lui se face în cure de 10-21 de
zile, timp în care se ia câte un sfert de pahar (50 ml) de trei ori pe zi,
înainte de mesele principale.

Efectele curei cu grâu verde

Sucul obţinut din mlădiţele de grâu are un efect puternic, de curăţire
a întregului tub digestiv. Mai mult, el are o acţiune reparatoare,
favorizând regenerarea epiteliilor lezate de feluritele boli, calmând
durerile, cicatrizând leziunile şi normalizând procesele digestive.

Câteva recomandări terapeutice

Cura cu grâu verde este recomandată într-o multitudine de afecţiuni
digestive specifice primăverii. În cazurile de gastrită hiperacidă şi de
ulcer, în măsura în care sucul de grâu este tolerat (pentru că nu toţi
pacienţii suportă acest remediu), are o acţiune calmantă, favorizează
cicatrizarea şi regenerarea ţesuturilor afectate de boală. În colita de
putrefacţie, care apare sau se agravează invariabil la sfârşitul iernii, din
cauza consumului exagerat de proteine, cura cu suc de grâu verde ajută
la modificarea florei (devenită patologică) şi favorizează eliminarea
reziduurilor din colon. În multe cazuri de enterită sau de colon iritabil,
cura cu mlădiţe de grâu are efecte calmante şi determină vindecarea
gradată a acestor afecţiuni.

Read more....