Crema antireumatica "Puterea Calului"

TRATAMENT LUPUS

Această reţetă este pentru 2 tipuri de lupus: eritematos si tuberculos.

Preparaţi următorul ceai : rostopască 5gr, mărul lupului 3gr, gălbenele 70gr, plop negru 40gr, toate aceste plante se amestecă bine după care se fierbe în 3 litri de apă timp de 30 minute. Se fac spălături locale şi se pun compresii de 2-3 ori pe zi.
Intern : preparaţi următorul ceai : rostopască 3gr, mărul lupului 1gr gălbenele 10gr, plop negru 21gr. Amestecul se fierbe întru-n litru şi jumătate de apă, vreme de 30 minute. Se strecoară şi se bea câte 50ml de ceai, de 3 ori pe zi, înaintea meselor cu 30 minute.
Ca unguent folosiţi următoarea compoziţie : se amestecă 30gr rostopască uscată şi pisată ca să se transforme în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină şi 10 picături de acid fenic. Se ung locurile bolnave şi se lasă pansate 3 zile. Se continuă până la vindecare.


Read more....

TRATAMENT NEGI

Negii se pot vindeca printr-o masare cu coajă de nucă pe locul respectiv timp de câteva zile sau se poate pune pe neg o bucăţică mică de coajă verde de nucă [cu partea zemoasă] sub un plasture, pe timp de noapte. Se mai pot masa cu ulei de ricin de trei ori pe zi .
Şi aluniţele se pot trata cu ulei de ricin masându-le de trei ori pe zi dar tratamentul este de durată, nu vă aşteptaţi la ceva rapid.


Read more....

TRATAMENT ANEMIE

Pentru adulţi
30 gr rădăcină de hrean rasă, pusă intr-un litru de vin. Amestecul se lasă la macerat 8-10 zile după care se strecoară. Se consuma 50 ml de vin înainte de masa.

Pentru copii
Hreanul se taie in rondele fine si se acoperă cu zahar. Din sucul format se administrează in fiecare zi câte o linguriţă.


Read more....

SCIATICA

Sciatica consta in durere, furnicatura sau parestezii (amorteli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este format din radacinile nervoase care ies din maduva spinarii in zona lombara (partea inferioara a spatelui). Ramurile nervului sciatic se extind prin fese, coboara pe partea posterioara a fiecarui membru inferior pana la glezna si picior.

CAUZE

Cea mai obisnuita cauza a sciaticii este reprezentata de hernierea sau ruptura discului intervertebral (disc herniat) in canalul vertebral, care comprima nervul sciatic. Totusi, sciatica poate fi si simptom asociat altor afectiuni ale coloanei vertebrale, ca de exemplu ingustarea canalului vertebral (stenoza spinala), osteofite (mici excrescente osoase formate pe suprafetele articulare) cauzate de artrite (inflamatii ale articulatiilor), sau compresia radacinii nervoase (pensarea nervului) cauzata prin lezari. In putine cazuri, sciatica poate fi cauzata de boli care nu afecteaza coloana vertebrala, ca de exemplu tumorile sau graviditatea.

SIMPTOME

Simptomele sciaticii cuprind:

- durerea, care debuteaza la nivelul spatelui sau fesei si se muta descendent, spre coapsa, si poate cobori pana la nivelul labei piciorului
- forta scazuta, furnicaturi sau parestezii pot sa apara la nivelul membrului inferior
- pozitia in sezut sau in picioare pentru o lunga perioada de timp si miscarile de flexie ale coloanei (ca de exemplu exercitiile de ridicare a genunchilor la piept) pot agrava simptomele
- plimbatul, clinostatismul, miscarile de extensie ale coloanei vertebrale (de exemplu ridicarile umerilor) pot combate simptomele.


Read more....

NEGII

Negii sunt excrescente ale pielii inofensive, noncanceroase produse de papiloma virusul uman. Exista mai mult de 100 de tipuri de papiloma virusuri umane. Acest virus infecteaza stratul superficial al pielii, de obicei penetrand in organism prin zonele cu leziuni ale pielii. Virusul produce o crestere rapida a stratului superficial al pielii, rezultand un neg (veruca este termenul medical). De obicei negii dispar de la sine in cateva luni sau chiar ani. Negii pot sa apara la nivelul corpului in diferite zone. Apar mai frecvent la copii si adultii tineri.

Tipuri

Exista 6 tipuri principale de negi. Pot sa difere in functie de localizare si aspect:
- negii comuni care apar cel mai frecvent pe maini, dar pot sa apara in oricare parte a corpului; au un aspect rugos, gri-maroni, avand forma unui dom
- negii plantari apar la nivelul talpii: au aspectul unor bucati de piele dure, groase cu o pata neagra; negii plantari produc durere la mers, existand senzatia de mers pe pietre
- negii plani se intalnesc de obicei la nivelul fetei, bratelor sau pe membrele inferioare; sunt de dimensiuni mici (mai mici decat o guma de creion), au suprafete plane, pot fi de culoare roz, maroniu deschis sau galben deschis
- negii filiformi se intalnesc de obicei in jurul gurii, nasului sau barbiei; au culoarea carnii si prezinta proeminente dendritice
- negii periungheali se intalnesc in jurul unghiilor de la picioare; au un spect rugos si cu denivelari; pot afecta cresterea normala a unghiilor
- negii genitali se intalnesc la nivelul organelor genitale, in jurul anusului, in interiorul rectului, vaginului sau in cervix. Sunt in diverse culori de la culoarea carnii catre un gri si uneori conflueaza dand un aspect conopidiform, care in unele cazuri sunt prea mici pentru a putea fi vazute cu ochiul liber. Acesti negi pot duce la cresterea riscului de aparitie al cancerului de cervix la femei.

CAUZE

Un neg apare atunci cand papilloma virusul uman infecteaza stratul cel mai superficial al pielii, facand ca celulele tegumentului sa creasca rapid. Apoi virusul se poate raspandi dintr-o zona in care exista un neg catre o alta parte a corpului, cauzand producerea de noi negi. Mai multe tipuri ale acestui virus se dezvolta in zone calde, umede, cum sunt dusurile, vestiare sau bazine de inot.
Este foarte posibila aparitia unui neg la nivelul pielii lezate, cum ar fi taieturi ale pielii, pielitele unghiilor, unghii roase din carne sau julituri ale pielii. Negii plantari sunt frecventi la inotatori, ale caror picioare sunt mai tot timpul umede si moi si care de asemenea sunt zgariate datorita suprafetelor rugoase ale bazinelor de inot. Negii comuni sunt mai intalniti la persoanele care manevreaza produse din carne de pui sau peste.


Read more....

CONJUNCTIVITA

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular).

CAUZE

Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:

- infectia cu virusuri
- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)
- alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.
Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.

SIMPTOME

Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:
- hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
- secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn
- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)
- arsuri oculare
- vedere incetosata
- fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.
Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator.


Read more....

INCONTINENTA URINARA

Incontinenta urinara (IU) reprezinta prin emisia involuntara de urina.
Incontinenta urinara nu este atat o boala cat un simptom care poate fi atribuit unor afectiuni fizice sau mentale diverse: diabet, accident vascular cerebral, scleroza multipla, boala Parkinson, etc.
Incontinenta urinara poate sa apara la orice varsta, dar prezinta o incidenta crescuta in cazul femeilor peste 60 ani.

Clasificare

Incontinenta urinara de efort – se caracterizeaza prin pierderea unei cantitati mici de urina in timpul unui efort fizic intens, a unei crize de tuse, in timpul stranutului sau a rasului.
Mai frecventa la femei, incontinenta de efort reprezinta 50% din tipurile de IU si se poate explica prin urmatorii factori:
- slabirea muschilor perineali in urma mai multor nasteri naturale, a nasterii unui bebelus cu greutate mare, sau a unei interventii chirurgicale la nivelul vaginului.
- atrofia muschilor perineali (numiti si muschii planseului pelvian, acestia controleaza mictiunea) in urma menopauzei, din cauza scaderii nivelului de estrogeni
- prolapsul vezicii urinare
- insuficienta sfincterului vezical
La barbati, IU de efort este cauzata de ablatia prostatei, care duce la slabirea muschilor perineali si este numita incontinenta urinara de efort postoperatorie.
Alte cauze ce pot declansa sau agrava IU de efort sunt:
unele medicamente
tusea cronica legata de afectiuni pulmonare
constipatia cronica
neuropatiile degenerative (boala Parkinson, scleroza in placi, etc.)
meseriile ce necesita transportarea unor obiecte grele

Incontinenta urinara imperioasa – reprezinta 25% din tipurile de incontinenta ce afecteaza femeile, dar poate surveni si la copii si la barbatii in varsta.
IU imperioasa provoaca pierderi importante de urina si, asa cum indica numele sau, se caracterizeaza prin necesitatea imperioasa de a urina. Fenomenul se explica printr-o hiperactivitate a muschilor vezicii urinare; vorbim in acest caz de vezica hiperactiva. Pentru a declansa contractiile vezicii, este suficienta o simpla stimulare: mersul pe jos, rasul, un robinet care curge sau senzatia de frig. Factorii care duc la hiperactivitate vezicala sunt: infectii, obstructii, calculi, tumori, iradiere, chimioterapia, anxietatea, o leziune a sistemului nervos (boala Parkinson, etc.) si imbatranirea.

Incontinenta urinara mixta – aceasta forma combina in grade diferite cele doua tipuri de IU precedente (IU de efort si IU imperioasa) si reprezinta 25% din formele de incontinenta urinara feminina.

Incontinenta urinara prin prea-plin – Prezenta in special la barbati, aceasta forma de IU este urmarea unei retentii urinare cronice care mentine vezica plina. Totusi, IU prin prea- plin nu se manifesta decat in timpul noptii deoarece pacientul isi pastreaza complet controlul asupra vezicii in starea de veghe. Cauza poate fi o afectiune a prostatei care comprima uretra, sau leziuni neurologice senzoriale asociate diabetului (neuropatie periferica diabetica).

Incontinenta totala - Este vorba despre o incontinenta cu emisie continua de urina, atat ziua cat si noaptea. Controlul voluntar asupra urinei lipseste complet.
IU totala poate fi cauzata de o malformatie congenitala. Totusi, ea este cel mai adesea consecinta unor leziuni fizice ce survin indeosebi in urmatoarele situatii: nastere, accidente care afecteaza bazinul sau coloana vertebrala, unele interventii chirurgicale, unele boli ale sistemului nervos.

Enurezisul - Aceasta forma de incontinenta se manifesta noaptea si afecteaza copiii cu varsta peste 6 ani. Enurezisul se poate explica prin lipsa maturitatii vezico- sfincteriene.

Cauze

Pierderea de urina se datoreaza in unele cazuri slabirii sfincterului uretral (deseori dupa sarcina si nastere). Alte cauze ale incontinentei urinare sunt si:
- infectiile urinare (cistita, etc.) – acestea irita vezica, ducand la necesitatea imperioasa de a urina. Mictiunile imperioase pot fi singurul semn de alarma al unei infectii urinare.
- unele medicamente
- infectie sau inflamatie a vaginului
- functionare deficitara a vezicii
- prolaps (coborare a organelor situate deasupra planseului pelvian)
- obstructie a cailor urinare – o tumora localizata pe tractul urinar, calculii renali ("pietre la rinichi") etc.- pot bloca emisia de urina, cauzand incontinenta urinara.
- ingustare a uretrei (canalul care leaga vezica de meatul uretral, servind la evacuarea urinei si a spermei la barbat)
- sarcina si nasterea
- prostatita (inflamatia prostatei)
- hiperplazia benigna a prostatei (HBP) – cresterea in volum a prostatei, frecventa la barbatii peste 50 ani, duce la comprimarea uretrei.
- cancerul de prostata
- boli neurologice (scleroza multipla, boala Parkinson, accident vascular cerebral, leziuni ale maduvei spinarii)
- histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) – poate afecta muschii planseului pelvian


Read more....

DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.
Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare în exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun). În contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat în a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).

DIAGNOSTICARE

Criteriile revizuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:
• concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte >140mg/dl (7,8 mmol/l) pentru cel putin doua situatii separate.
• concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza >200mg/dl (11.1 mmol/l) la 2 ore si cel putin înca o determinare în timpul celor doua ore de test (cel putin 2 valori sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).

Tipuri de diabet

Putem sublinia existenta a trei forme majore de diabet primar (pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):
• Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1)
• Diabet imun de tip non-insulino dependent -numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID tip 1 în care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma cetoacidozica dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal)
• Diabet non-imun de tip non-insulino dependent (numit si DZNID tip 2).
Deasemenea exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza sau determina aparitia dibetului):
• Boala pancreatica
• Tulburari hormonale
• Indus de medicamente si substante chimice
• Anomalii ale receptorilor insulinei
• Sindroame genetice
• Alte cauze

Predispozitie si factori de risc

Se mosteneste diabetul zaharat ?
Mecanismul prin care se mosteneste diabetul zaharat insulino dependent nu este deslusit iar predispozitia pare a fi mai mult o cauza permisiva decat una cauzala.
Exista factori care cresc probabiltatea aparitie diabetului la descendenti si dintre ei putem mentiona :
• aparitia diabetului inainte de vârsta de 10 ani;
• prezenta bolii non-insulino dependente la un parinte creste riscul dezvoltarii diabetului insulino-dependent la urmasi;
• pentru diabetul prin mecanism autoimun riscul este mai mare daca tata are diabet decât daca mama are boala.
Este de mentionat faptul ca studiile pentru depistarea mescanismelor de transmitere ereditara sunt incurajatoare pentru parintii diabetici care doresc sa aiba copii.
Pentru diabetul non-insulino-dependent agregarea familiala este mai frecventa iar factorul patogenic implicat este obezitatea.

Ce factori mai pot influenta aparitia diabetului?
S-a sugerat implicarea virusurilor în aparitia diabetului zaharat iar cele mai frecvent nominalizate sunt episoadele de: oreion, hepatita ,mononocleoza infectioasa, rubeol congenitala, si infectii cu virusul coxsackie. Desi teoria virala este atragatoare trebiue sa mentionam faptul ca dovada serologica a infectiei virale recente la diabetici este neconcludenta.
Asocierea cu alte endocrinopatii autoimune: insuficienta suprarenala, tiroidita Hashimoto.


Read more....

DIAREE

Eliminarea mai mult de 3 scaune apoase, moi intr-o zi se numeste diaree acuta. Eliminarea a doar 2 scaune moi intr-o zi si reluarea ulterioara a tranzitului normal reprezinta o problema comuna si nu impune necesitatea administrarii vreunui tratament.
Diareea acuta poate fi un semn al altei afectiuni si trebuie abordata cu seriozitate. Pacientii cu diaree pot pierde mari cantitati lichidiene prin intermediul scaunelor apoase repetate ceea ce poate duce in scurt timp la deshidratare cu tulburarea homeostaziei - echilibrul necesar functionarii normale a organismului.
Deshidratarea are implicatii serioase iar gravitatea sa atinge cote maxime la copii mici si batrani, situatii in care poate provoca serioase tulburari.
Diareea este o afectiune sau un simptom ce poate aparea la orice varsta. La persoanele adulte aceasta apare in medie de circa 4 ori pe an.

CAUZE



Diareea poate fi cauzata de o problema temporara autolimitanta cum ar fi o infectie intercurenta - diareea acuta sau poate fi o problema cronica datorata unei afectiuni intestinale severe - diareea cronica.
Cateva din cauzele provocatoare de diaree ar putea fi:
- infectia bacteriana a tractului digestiv, datorita contaminarii alimentelor sau a apei potabile cu tulpini cum ar fi: Campylobacter, Salmonella, Shigella si Escherichia coli
- infectia virala; multe virusuri sunt cauzatoare de diaree: cytomegalovirus, herpes simplex virus si virusul hepatitei. Virusul cel mai frecvent implicat in producerea diareii este rotavirusul
- intoleranta alimentara. Un exemplu frecvent de intoleranta alimentara este cea la lactoza, un element glucidic din lapte
- cauzele parazitare. Parazitii sunt microorganisme ce pot contamina apa si alimentele, infectand astfel tractul digestiv. Cel mai frecvent sunt implicati paraziti ca: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica si Cryptosporidium
- reactii adverse aparute la diferite medicamente, cum ar fi antibioticele, antihipertensivele, medicamentele antiacide ce contin magneziu
- afectiuni intestinale inflamatorii, ca de exemplu colonul iritabil si alte afectiuni ce afecteaza functionalitatea normala a intestinului, etc
- cauze posibile de diaree pot fi si interventiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistectomia, chirurgia colonului, interventii ce pot induce tulburari in digestia alimentara
- in multe alte cazuri nu pot fi gasite cauzele provocatoare de diaree iar cautarile prea elaborate de multe ori nu isi au rostul atata timp cat afectiunea este autolimitanta.
Este cunoscuta diareea la persoanele care schimba mediul, cei ce calatoresc in special la tara si schimba astfel apa si tipul de alimentatie fiind posibila contaminarea acestora cu bacterii, virusuri sau paraziti. De asemenea calatoriile in tari subdezvoltate poate provoca aceleasi neplaceri.

SIMPTOME



Diareea poate fi insoita de colici abdominale uneori chiar intense, distensie abdominala, greturi si chiar varsaturi, febra si chiar scaune cu sange in functie si de agentul cauzator.
Diareea acuta este in general cauzata de un agent bacterian, viral sau parazitar, fiind de cauza infectioasa. Cea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune a intestinului - afectiune inflamatorie, colonul iritabil.


Read more....

ARTERIOSCLEROZA

Arterioscleroza reprezinta blocarea arterelor care alimenteaza cu oxigen si substante nutritive inima si creierul. Ea este provocata de multi factori unii genetici, dar cei mai multi generati de un stil de viata incorect.
Boala degenerativa a arterei consecutiva distrugerii fibrelor musculare netede si a fibrelor elastice care o constituie.

Diferite tipuri de arterioscleroza

Sub termenul de arterioscleroza sunt reunite, in general, doua boli distincte.
- arterioscleroza propriu-zisa este caracterizata printr-o ingrosare difuza a peretelui arterelor de calibru mic consecutiva depunerilor de aspect vitros, constituite, in principal, din proteine plasmatice, fara depozit lipidic. Arterioscleroza afecteaza arteriolele.
- ateroscleroza, care este adesea asociata arteriosclerozei, este caracterizata prin depuneri lipidice pe peretele arterial si este insotita uneori de mediacalcoza (calcificarea peretelui).

Cauze

Arterioscleroza, care este insotita de o imbatranire precoce a elementelor vasculare, este favorizata de un anumit numar de factori de risc cardiovascular intre care principalele sunt tabagismul, hipertensiunea arteriala, diabetul. Obezitatea, existenta unui nivel ridicat de colesterol in sange, antecedente familiale de arterioscleroza si sedentarismul. lncidenta bolii creste cu varsta, procesul patologic fiind, de obicei, lent, dar progresiv. Proportia de barbati afectati de arterioscleroza este mai mare decat cea de fete.

Simptome si evolutie

Arterioscleroza nu se manifesta decat atunci cand ingustarea arterei deranjeaza circulatia sangvina. simptomele sunt atunci aproape aceleasi cu cele ale aterosclerozei: crize de angor, vertije, dureri. Leziunile pot evolua spre infarct al miocardului, arterita a membrelor inferioare, accident vascular cerebral sau insuficienta renala.


Read more....

ANEMIA

Anemia (din grecescul Ἀναιμία anaîmia, insemnând “fără sânge”) este definită ca o deficienţă calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găseşte in globulele roşii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la ţesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe.

TIPURI

Oxigenul este transportat de la plămâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul globulelor roşii. Oxigenul se fixează pe hemoglobină, o moleculă caracteristică oricărei globule roşii. Când cantitatea de hemoglobină funcţională este redusă, atunci se poate spune că apare anemia. Anemia care rezultă poate lua multe forme printre care: cea cauzată de o deficienţă de fier (anemia feriprivă); de vitamine (anemie megaloblastică); a tiroidei, distrugerea prematură a globulelor roşii (anemie hemolitică); înlocuirea celulelor normale din măduva roşie osoasă cu celule canceroase sau leucemia (anemie mieloftizică); maduva roşie osoasă este atrofiată şi este afectată hematopoieza(formarea sangelui) prin deficit cantitativ pe toate 3 seriile de celule sanguine: roşii, albe şi trombocite (anemie aplastică); defecte structurale înnăscute ale globulelor roşii, inhibarea producţiei de eritropoietină de către sistemul imunitar (anemie cronică) şi o incapacitate de a produce hemoglobină sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastică).

Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate în categorii în funcţie de cauze şi tratamente. În totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoană anemică poate apărea adesea palidă şi slăbită, poate simţi că nu mai poate respira sau că leşină, sau o resimţire a bătăilor înimii în tot organismul.

CAUZE

Perturbarea poate fi datorată mai multor condiţii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentaţii necorespunzătoare. Cu toate că unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului, acelea cauzate de alimentaţie pot fi tratate acasă după darea diagnosticului. Este important să ne ocupăm de anemia datorată alimentaţiei pentru că este foarte răspândită şi totodată simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutriţională sunt cea datorată lipsei de fier, de acid folic şi de vitamina B12. Anemia însăşi nu este o boală, ci mai degrabă un set de simptome ce ţin de patologic. Abuzul de alcool şi alcoolismul, Betatalasemia, Cancer , Boala celiaca, Boli ale ţesutului conjunctiv, Boala lui Crohn, Diverticulită (Diverticuloza), Escherichia coli Enteroinvaziv (EIEC), Cancer esofagian, Deficienţă de G6PD, Sindromul hemolitic uremic, Boală inflamatorie intestinală , Malarie, Medicamente antiinflamatorii nesteroide şi Ulcere, Cancer pancreatic, Ulcer gastroduodenal, Anemia pernicioasă, Bolile hemoglobinei (Drepanocitoza), Cancer gastric, Colită ulcerativă, Menstruaţie.

În general, anemia are patru cauze majore:

Hemoragie
Hemoliză -distrugerea excesivă a globulelor roşii
Producţia insuficienţă de globule roşii
Nivel insuficient de hemoglobină
La femei, incidenta anemiei este mai crescuta decat in cazul barbatilor, din cauza pierderii lunare de sange prin menstruatie. Anemia feripriva (datorata lipsei de fier din organism) este comuna la adulti, fiind cauzata de pierderea de sange -prin menstruatie sau prin sangerari latente. La copii, anemia feripriva se datoreaza insuficientei aportului alimentar de fier. Anemia este cauzata frecvent de sangerarea gastrointestinala consecutiva luarii unor medicamente obisnuite, precum aspirina sau ibuprofen (Advil sau Motrin).

Anemia datorată deficienţei de fier (anemie feriprivă)

Deficienţa de fier este cea mai răspândită deficienţă din întreaga lume. Ea influenţează vieţile a milioane de femei şi copii şi contribuie la o dezvoltare cognitivă scăzută, mortalitate infantilă şi capacitate de muncă redusă. Însă, cu măsuri de sănătate publică corespunzătoare, această formă de lipsă a micro-nutrienţilor poate fi ţinută sub control.

Cu toate că acest tip de deficienţă poate fi stopată prin tratament, stricăciunile mentale şi psihomotorii nu sunt în totalitate înţelese. Cu toate că anemia nutriţională a scăzut în ţările dezvoltate, înca mai sunt afectate între 500 şi 600 milioane de oameni (o şesime din populaţia lumii). Chiar şi în Statele Unite deficienţa de fier este cea mai dominantă malnutriţie. Acest tip de anemie este cea mai prezentă la copiii mici între 6 şi 24 de luni şi la femeile apte de reproducere, nelipsind însă şi la adolescenţi, adulţi şi bătrâni.

Deficienţa de fier se dezvoltă încet şi nu este vizibilă decât după ce anemia e majoră şi există consecinţe. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri ce conţin fier, absorţia slabă a acestuia în organism şi pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile şi traiul într-o casă cu condiţii de comfort proaste plasează copii în aria maximă de risc pentru anemie.

Când se diagnostică boala, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata. Dacă este mic se verifică şi nivelul de feritină, o proteină ce fixează fierul. Dacă nivelul de feritină este scăzut, este confirmat diagnosticul de anemie.

Anemia datorată deficienţei acidului folic

Acidul folic este un membru al grupului de vitamine B. Lipsa lui duce la o anemie caracterizată de un număr mic de globule roşii foarte mari în dimensiuni. Deficienţa se produce dacă alimentaţia este săracă în acid folic sau dacă intestinele nu o pot absorbi. Asocierea unei alimentaţii necorespunzatoare cu alcoolismul este cauza cea mai comună a deficientei acidului folic. Abuzul de alcool nu numai că contribuie la malnutriţie ci şi produce unele schimbări chimice care duc la scăderea nivelului de acid. Deficientele pot fi datorate şi unei cereri ridicate de acid folic ca în cazul cancerului, sarcinii, hipertiroidismului, anemiei hemolitice sau de unele medicamente ce facilitează absorbţia.

Acidul folic este indispensabil în metabolismul aminoacizilor şi în formarea de globule roşii sănătoase. Acesta este o substanţă solubilă în apă şi de aceea nu poate fi stocată în mari cantităţi în corp. De aceea trebuie realimentat printr-o alimentaţie sănătoasă. Organele animale ca şi ficatul şi rinichii conţin cea mai mare cantitate de acid folic. Alte mâncăruri bogate în acest acid: legume verzi (spanac, asparagus, broccoli), suc de portocale, banane, fasole şi mazare. La fel ca şi cu fierul, cantitatea de acid folic absorbită depinde de sursa lui. Doar între 25% şi 50% din acidul folic consumat este absorbit. Motivele pentru absorbţia redusă a acestuia pot fi: prăjirea excesivă a alimentelor, lăsarea legumelor crude la temperatura camerei timp de mai multe zile şi consumul de antiacizi.


Read more....

Nucul



Intr-o carte a recordurilor naturii,nucul ar trebui sa ocupe locul intai,la vechime si rezistenta.S-ar putea spune ca este chiar "arborele vietii".Frunze si ramuri de nuc au fost gasite sub gheturile polare;in mormintele preistorice,vechi de peste cinci mii de ani,s-au descoperit nuci si coji de nuci calcinate,ca sa nu mai vorbim de India,China si Japonia,unde numele lui figureaza in manuscrise stravechi.

Dincolo de legatura sentimentala care ne uneste cu el prin milenii,nucul este un izvor exceptional de sanatate si energie,fiind un medicament al naturii,prin fiecare din partile lui:frunze,coaja,fructe si flori.Foarte bogat in materii grase si azotoase,miezul unei nuci contine in proportie de 50% din greutatea lui ulei,ceea ce-l face bogat caloric si hranitor.In plus,gratie vitaminelor A si B,pe care le contine in doze mari,dar si a fosforului si fierului,el este un energizant natural de exceptie.
Nucul se foloseste :


Read more....

AMIGDALITA

Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului.

CAUZE

Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica.
Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

MOD DE TRANSMITERE


Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.
Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.

SIMPTOME

Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.
Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani.
Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 °C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul infectiei faringiene streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii).


Read more....

Tratament tuse

Un ceai foarte bun împotriva tusei rebele [ nervoase ] este următorul : flori şi frunze de podbal 2 linguriţe, frunze de pătlagină 1 linguriţa.
Din acest amestec puneţi 2 linguriţe într-o cană şi opăriţi cu 250ml de apă clocotită. Lăsaţi să se infuzeze 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi câte o cană de ceai dimineaţa înainte de a vă scula di pat.
Muguri de brad : 12gr de muguri, daţi întru-n clocot de apă, elimină mucoasele de pe căile respiratori.
Lumânărica : ceaiul de lumânărică potoleşte tusea şi elimină flegma.


Read more....

Tratament amigdalita

50gr propolis solid [se găseşte peste tot, în pieţe, la vânzătorii de produse apicole] se pune la macerat în 250ml de alcool rafinat, vreme de două săptămâni, agitându-se zilnic sticla. Se ia seară, înainte de culcare, o linguriţă de lichid amestecat cu miere de albine sau cu puţin zahăr. Nu se mai bea şi nu se mai mănâncă nimic după aceia vreme de 1 ora. Vindecare sigură atât pentru amigdalită cât şi pentru dureri în gât.


Read more....
Blog Widget by LinkWithin