Gutuia-remediul dulce-amarui al toamnei

Primele mărturii despre cultivarea acestor fructe galbene, cu un gust
neobişnuit, dulce-astringent, şi cu un parfum amărui inconfundabil,
datează de acum 4000 de ani. Atunci s-au cultivat - se pare - pentru
prima oară, în însoritele insule ale arhipelagului grecesc. Din Grecia
antică gutuile s-au răspândit apoi în întreaga Europa şi în Asia, ajungând
să fie considerate adevărate ingrediente magice. Romanii le numeau
„mere de aur” şi le foloseau pentru a se feri de deochi („ochiul rău”) şi
de farmece. Îndrăgostiţii celebrau ritualuri erotice, mâncând un fruct de
gutui, pentru a-şi rămâne fideli pentru eternitate. Copiii debili sau
bolnăvicioşi erau îmbăiaţi în decoct de gutui pentru a deveni puternici şi
invulnerabili la boli. Grecii considerau gutuile fructele iubirii şi ale
fericirii şi le aduceau drept ofrandă Afroditei, zeiţa frumuseţii şi a
dragostei. În timpurile noastre, cercetările au pus în evidenţă proprietăţi
- dacă nu magice, cel puţin extraordinare, ale acestor fructe în alt
domeniu: cel al medicinei. Gutuile conţin substanţe care stimulează
ficatul şi pancreasul, încetinesc procesele de îmbătrânire şi combat
incredibil de eficient teribilul cancer.
Insuficienţa pancreatică, pancreatita - sucul proaspăt de gutui
face adevărate minuni în vindecarea acestor afecţiuni, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de
pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în
cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte stimulente
ale activităţii pancreasului şi antiinflamatoare, fiind un excelent
adjuvant al medicaţiei clasice în aceste boli.
Hepatita, insuficienţa hepatică - se face o cură cât mai lungă
(ideal ar fi de o lună şi jumătate) de nectar proaspăt de gutui, din care se
bea câte un litru - un litru şi jumătate pe zi. Substanţele conţinute de
aceste fructe stimulează activitatea hepatică, măresc gradat pofta de
mâncare, au efecte imunostimulente. Cercetări recente efectuate în
Japonia au pus în evidenţă existenţa în coaja gutuilor a unor substanţe
antivirale, care se pare că inhibă dezvoltarea microorganismelor ce
declanşează hepatita de tip A, B şi C.
Boala canceroasă - consumul ca atare de gutui, precum şi al
nectarului (care trebuie să includă şi coaja) obţinut din aceste fructe are
efecte excepţionale în tratarea acestei teribile maladii. În anul 2004,
cercetătorul nipon Kanematsu Sugiura a demonstrat ştiinţific faptul că
anumite substanţe conţinute de gutui (în special vitamina B17) ajută la
distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.
Enterita, enterocolita - un litru - un litru şi jumătate de decoct
de gutui băut zilnic elimină sau ameliorează simţitor aceste afecţiuni.
Gutuile rase şi amestecate cu miere, câte jumătate de kilogram pe zi,
combat foarte eficient colita de fermentaţie. În Anglia, decoctul de gutui
este folosit chiar contra hemoragiilor intestinale.
Colon iritabil, ptozarea intestinelor - sucul de gutui, din care se
consumă câte o jumătate de litru pe zi (eventual în combinaţie cu sucul
de mere), are efecte tonice remarcabile la nivelul intestinelor. De
asemenea, rase şi consumate cu miere, gutuile au efecte
antiinflamatoare, fiind un remediu surprinzător de eficient pentru
persoanele care au colonul iritabil.
Senzaţia de greaţă şi greutate în stomac dimineaţa - se
consumă dimineaţa, pe stomacul gol, un sfert sau o jumătate de gutuie,
neîndulcită. Are un gust destul de neplăcut, însă este neîntrecut ca
remediu antivomitiv şi ca stimulent al digestiei.
Hemoroizi - se consumă dimineaţa şi seara câte o gutuie cu tot
cu coaja, rasă şi amestecată cu miere. Are efecte uşor laxative,
astringente (opreşte sângerările) şi antiinflamatoare. Extern, se foloseşte
o soluţie obţinută din seminţele acestui fruct: sâmburii a două gutui se
strivesc şi se pun la macerat într-un sfert de pahar de apă, de seara şi
până dimineaţa, când soluţia se filtrează. Cu preparatul obţinut se fac
comprese care se pun pe zona afectată. Dacă este posibil, se pot face şi
clisme, cu o pară de cauciuc.